dalac definitie

dalác (-curi), s. n. – 1. Pustulă malignă, antrax. – 2. Boală a cailor, inflamație a splinei. – 3. Varietate de poamă, boaba vulpii (Paris quadrifolia). – Mr. dalacă, megl. dălac. Tc. dalak „splină” (Șeineanu, II, 152; Candrea), cf. bg., sb. dalak. – Der. dălăci, vb. (a se îmbolnăvi de antrax). substantiv neutrudalac

dalác n. pl. urĭ (turc. dalak, splină; bg. sîrb. dalak, dalac). Inflamațiunea splineĭ la caĭ. O bubă molipsitoare foarte periculoasă, numită și talan, cărbune și carbuncul (pústula maligna). S.m. Răsfug, (cu care poporu vindecă pustula). V. spînz. substantiv neutrudalac

DALÁC, (1) dalacuri, s. n., (2) dalaci s. m. 1. S. n. (Med.) Antrax. 2. S. m. Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă, terminată cu o unică floare verzuie și cu fructul o boabă neagră-albăstrie de mărimea unui bob de mazăre; frunzele acestei plante se folosesc pentru vindecarea dalacului (1) (Paris quadrifolia). – Din tc. dalak „splină”. substantiv neutrudalac

DALÁC s. n. (Med.) Antrax. Cîte vite n-am avut noi de-atunci? Pe unele le-am vîndut... pe altele le-a mîncat dalacul. CAMILAR, TEM. 36. Un leac oarecare... împotriva ciumei, holerei, dalacului, turbei. HOGAȘ, DR. II 54. Doftorii... erau porunciți să nu cumva să spuie cuiva sau undeva că boala de care mureau cu sutele era ciumă, ci să zică că era așa ceva, ca un fel de dalac amestecat cu bubă, cu fierbințeală și cu moarte. GHICA, S. 278. substantiv neutrudalac