dajnic definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedajnic
- Vezi aici mai multe rimedajnic
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuda
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudaj
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuic
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunic
dájnic m. (din. dajdnic, d. dajdie). Care plătește dajdie, birnic. adjectivdajnic
dájnic adj. m., s. m., pl. dájnici; adj. f., s. f. dájnică, pl. dájnice adjectivdajnic
dajnic a. contribuabil: săteni dajnici. adjectivdajnic
DÁJNIC, -Ă, dajnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care plătea dajdie; birnic, contribuabil. – Dajdie + suf. -nic. adjectivdajnic
DÁJNIC, -Ă, dajnici, -e, s. m. și f. (Învechit) Persoană care plătește dajdie; contribuabil, birnic. Boierii mari și mici nu numai că nu plăteau nici o dare cătră stat, dar aveau și privilegiul de a scuti un număr de dajnici. GHICA, S. A. 38. adjectivdajnic
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidajnic
| dajnic adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | dajnic | dajnicul | dajnică | dajnica |
| plural | dajnici | dajnicii | dajnice | dajnicele | |
| genitiv-dativ | singular | dajnic | dajnicului | dajnice | dajnicei |
| plural | dajnici | dajnicilor | dajnice | dajnicelor | |