dajnic definitie

credit rapid online ifn

dájnic m. (din. dajdnic, d. dajdie). Care plătește dajdie, birnic. adjectivdajnic

dájnic adj. m., s. m., pl. dájnici; adj. f., s. f. dájnică, pl. dájnice adjectivdajnic

credit rapid online ifn

dajnic a. contribuabil: săteni dajnici. adjectivdajnic

DÁJNIC, -Ă, dajnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care plătea dajdie; birnic, contribuabil. – Dajdie + suf. -nic. adjectivdajnic

DÁJNIC, -Ă, dajnici, -e, s. m. și f. (Învechit) Persoană care plătește dajdie; contribuabil, birnic. Boierii mari și mici nu numai că nu plăteau nici o dare cătră stat, dar aveau și privilegiul de a scuti un număr de dajnici. GHICA, S. A. 38. adjectivdajnic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidajnic

dajnic  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dajnic dajnicul dajnică dajnica
plural dajnici dajnicii dajnice dajnicele
genitiv-dativ singular dajnic dajnicului dajnice dajnicei
plural dajnici dajnicilor dajnice dajnicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z