dajdie definitie

dájdie (dắjdii), s. f. – Dare, tribut. – Var. (înv.) dajde. Sl. dažda „donare”, de la dati „a da” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 152), cf. bg. daždie. – Der. dajnic, s. m. (contribuabil); dăjdier, s. m. (perceptor). substantiv feminindajdie

dájdie f., pl. dăjdiĭ (vsl. dažda, dajdie, d. dati, a da. V. dar). Bir, contribuțiune. – Și dajde, pl. dăjdi (Ur.). substantiv feminindajdie

dájdie (-di-e) s. f., art. dájdia (-di-a), g.-d. art. dájdiei; pl. dắjdii, art. dắjdiile (-di-i-) substantiv feminindajdie

dajdie f. od. dare, contribuțiune, în special dare de pământ sau fonciară: dăjdii multe punea asupra țării OD. [Slav. DAJDA]. substantiv feminindajdie

DÁJDIE, dăjdii, s. f. (Înv.) Impozit, dare, bir. [Pl. și: dajdii] – Din sl. dažda. substantiv feminindajdie

DÁJDIE, dajdii și dăjdii s. f. (Învechit și arhaizant) Impozit, dare. Vezi că-și căta de munculița lui, își plătea dajdia, se avea bine cu toți din sat. ISPIRESCU, L. 205. Nimeni nu s-a încumetat a... da [mănăstirilor străine]... privilegii sau scutiri naționale, nici dreptul de a primi pe seamă-le dajdii pămîntene, precum oierit, vinărici, vamă. ODOBESCU, S. II 14. Puterea... d-a scoate dăjdii sta în adunarea sau soborul a toată țara. BĂLCESCU, O. II 13. – Pronunțat: -di-e. substantiv feminindajdie