dairea definitie

daireá (dairéle), s. f. – Instrument asemănător cu tamburina. – Mr., megl. daire. Tc. daire (Șeineanu, II, 152), cf. alb., sb. dairé, bg. daeré. substantiv feminindairea

daireá (da-i-) s. f., art. daireáua, g.-d. art. dairélei; pl. dairéle, art. dairélele substantiv feminindairea

daireà f. tobă cu clopoței ce bat țiganii ursari, când joacă ursul. [Turc. DAIRE]. substantiv feminindaireà

DAIREÁ, dairele, s. f. Instrument muzical popular oriental de percuție, asemănător cu tamburina, format dintr-o piele de tobă întinsă pe un cerc de lemn, prevăzut în interior cu discuri metalice, și folosit la marcarea ritmului. [Var.: dairá s. f.] – Din tc. daire. substantiv feminindairea

DAIREÁ, dairele, s. f. Instrument muzical alcătuit dintr-un cerc la de lemn împodobit cu clopoței și acoperit, în partea superioară, cu o piele bine întinsă, pe care se bate cu degetele. V. tamburină. Tarafurile cîntau din toate puterile, zbîrnîind și sunînd din dairele. CARAGIALE, P. 156. De jur împrejurul lui, niște tinere curtene, unele cu harfe, altele cu alăute și dairele, gata să înceapă a cînta, și toate de o frumusețe nespusă. CARAGIALE, O. III 67. – Pronunțat: dai-rea. – Variante: dairá (IOSIF, V. 80, ODOBESCU, S. III 111), daiereá (ISPIRESCU, U. 44) s. f. substantiv feminindairea