daibój adv. – În expresia pe daiboj „gratis”. Bg., rus. daj bože „deie Domnul” (Iordan, BF, IV, 170), cf. sb. dabogme „gratis”. Cuvînt argotic. – Der. daiboji, vb. (a vorbi aiurea, a bate cîmpii); daibojeală, s. f. (vorbe fără rost). invariabildaiboj
DAIBÓJ s. n. (Fam.; în expr.) Pe daiboj = pe nimica toată, pe gratis, degeaba. A umbla cu daibojul = a cere de pomană, a umbla cu cerșitul. – Din bg. daj bože. invariabildaiboj
DAIBÓJ s. n. (Argou, numai în expr.) Pe daiboj = pe gratis, pe nimica toată, degeaba. Mi-am luat lumea în cap de sărăcie, de ședere fără muncă, de muncă pe daiboj. PAS, L. I 146. ◊ Expr. A umbla cu daibojul = a cere de pomană, a umbla după cerșit. – Pronunțat: dai-. invariabildaiboj