dáhiu (-ie), adj. – Isteț, șiret, ager. – Mr. daiu. Tc. (arab.) dahi (Șeineanu, II, 152; Scriban), cf. ngr. νταγής, alb. dai. – Der. dahie (var. dafie), s. f. (moft, fleac), pentru a cărui der. cf. năzdrăvan › năzdrăvănie (după Scriban, de la didahie, sau din sb. davija „ceartă”). temporardahiu
dahíŭ, -íe adj. (turc. [d. ar.] dahi). Munt. Rr. azĭ. Șiret, rafinat. temporardahiŭ
dahiu a. șiret, viclean. [Turc. DAHI]. temporardahiu