dáhie f. (din didahie, saŭ sb. dávija, bg. daviĭa, proces, care vine d. turc. davá. V. dava). Mold. sud. Rar. A spune dahiĭ (saŭ dăhiĭ), a vorbi în dodiĭ, a bîiguĭ, a aĭura. Vest. (dáfie). Znoavă, anecdotă. temporardahie
dăhíĭ V. dahiĭ. temporardăhiĭ