DADOFÓR s.m. (Ant.) Purtător de faclă. [< gr. dadophoros < dadophoreo – a purta o torță]. substantiv masculindadofor
DADOFÓR s. m. (ant.) purtător de faclă, însoțitor al zeului Mithra. (< gr. dadophoros) substantiv masculindadofor
dadofór s. m., pl. dadofóri substantiv masculindadofor
DADOFÓR, dadofori, s. m. Purtător de faclă în trecut. – Din ngr. dadophóros. substantiv masculindadofor
dadofor substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | dadofor | dadoforul |
plural | dadofori | dadoforii | |
genitiv-dativ | singular | dadofor | dadoforului |
plural | dadofori | dadoforilor |