dacoromân definitie

dacoromấn adj. m., s. m., pl. dacoromấni; adj. f. dacoromấnă, pl. dacoromấne adjectivdacoromân

DACOROMÎ́N, -Ă, dacoromîni, -e, adj. (Despre dialect, grai, cuvinte, spre deosebire de aromîn, istroromîn, meglenoromîn) Al romînilor sau privitor la romînii din nordul Dunării. Mîngîie-mă, rogu-te, cu cîteva cuvinte dacoromîne, în singurătatea mea de aici. CARAGIALE, O. VII 11. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de romînii din nordul Dunării. adjectivdacoromîn

DACOROMẤN -Ă, dacoromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. (De obicei la pl.) Român din nordul Dunării. 2. Adj. (Despre dialecte, graiuri, cuvinte) Care aparține românilor sau privitor la românii din nordul Dunării. ♦ (Substantivat, f.) Dialect vorbit de dacoromâni (1), devenit limbă națională și literară. – Dac + român. adjectivdacoromân-ă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidacoromân

dacoromân   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dacoromân dacoromânul dacoromâ dacoromâna
plural dacoromâni dacoromânii dacoromâne dacoromânele
genitiv-dativ singular dacoromân dacoromânului dacoromâne dacoromânei
plural dacoromâni dacoromânilor dacoromâne dacoromânelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z