reduceri si promotii 2018
Definitie dabilar - ce inseamna dabilar - Dex Online
Alege sensul dorit: dabilar - substantiv masculin dabilar - temporar

dabilar definitie

dăbilár m. (d. dabilă). Vechĭ. Încasator, perceptor. – Și da- (N. Cost.). V. cĭocoĭ, mumbașir, taxidar. substantiv masculin dăbilar

dăbilár s. m., pl. dăbilári substantiv masculin dăbilar

dăbilar m. od. strângător de dări. substantiv masculin dăbilar

DĂBILÁR, dăbilari, s. m. (Înv.) Persoană care strângea biruri. – Dabilă + suf. -ar. substantiv masculin dăbilar

DĂBILÁR, dăbilari, s. m. (Învechit și arhaizant) Strîngător de biruri. Domnia-ta te trudeai cu rînduielile și cărțile dăbilarilor împărăției. SADOVEANU, D. P. 9. Se duc dăbilarii și adună de la oameni, cu îngăduința lui vodă, peșcheșuri sultanatului. id. N. P. 138. Umblau cu dăbilarii domnești pentru strîngerea dăjdiilor. BĂLCESCU, O. II 26. substantiv masculin dăbilar

dabilár V. dăbilar. temporar dabilar

dăbilár m. (d. dabilă). Vechĭ. Încasator, perceptor. – Și da- (N. Cost.). V. cĭocoĭ, mumbașir, taxidar. temporar dăbilar

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului dabilar

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z