www.ReduPedia.ro
Definitie dabilă - ce inseamna dabilă - Dex Online

dabilă definitie

dábilă f., pl. e (ung. debella, femeĭe înaltă și slabă, cobilă. Cp. cu rablă și gloabă, „mîrțoagă” și „amendă”). Trans. (și dábălă) pl. ele. Schelet. Gloabă, mîrțoagă. Olt. Belea, necaz. Vechĭ. Bir (ca și gloabă). substantiv feminin dabilă

dábilă, -e, (dabdílă). s.f. – Namilă, animal mare, greoi. (Fig.) Femeie mare, grasă: „Scapă-mă, Doamne, de dabila asta” (ref. la Fata Pădurii; Bilțiu 1999: 210). – Din dăbălăza „a se bosumfla” (DER). substantiv feminin dabilă

dábilă s. f., g.-d. art. dábilei; pl. dábile substantiv feminin dabilă

dabilă f. 1. od. dare, impozit; 2. azi, mârțoagă. [Ung. DEBELLA; pentru raportul logic, cf. gloabă]. substantiv feminin dabilă

DÁBILĂ, dabile, s. f. (Înv.) Impozit, dare, bir. – Et. nec. substantiv feminin dabilă

DÁBILĂ, dabile, s. f. (Învechit și arhaizant) Dare, bir, impozit. Satele să prindă și să deie în mîna oștenilor măriei-sale pe slujitorii păgîni care vor fi umblînd în țară după dabile, peșcheșuri și plocoane. SADOVEANU, N. P. 339. Biruri aruncă pe țară grele... Angării, dabile. BUDAI-DELEANU, Ț. 362. substantiv feminin dabilă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului dabilă

dabilă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dabilă dabila
plural dabile dabilele
genitiv-dativ singular dabile dabilei
plural dabile dabilelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z