dărnicie definitie

dărnicíe f. (d. darnic). Calitatea de a fi darnic, munificență, generozitate, liberalitate. substantiv feminindărnicie

dărnicíe s. f., art. dărnicía, g.-d. art. dărnicíei; pl. dărnicíi, art. dărnicíile substantiv feminindărnicie

dărnicie f. calitatea omului darnic. substantiv feminindărnicie

DĂRNICÍE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie. 2. Fig. Abundență, belșug; rodnicie, fertilitate. Dărnicia solului.Darnic + suf. -ie. substantiv feminindărnicie

DĂRNICÍE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea, faptul de a fi darnic; generozitate; mărinimie. [Zgîrcitul] azvîrli o pungă cu bani. Cerșetorul rămase mirat d-așa dărnicie. VISSARION, B. 91. Cu fața-n sus poetul visa că se inspiră, Visa că-i un Virgiliu, și-n vis, ca scumpe pietre, Zvîrlea cu dărnicie splendide hexametre. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 72. 2. Abundență, belșug; rodnicie. Dărnicia solului.Fig. Care noi? se zăpăci omulețul într-atîta dărnicie de voce cîtă îndrepta Gheorghe Dima către dînsul. GALAN, Z. R. 48. substantiv feminindărnicie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidărnicie

dărnicie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dărnicie dărnicia
plural dărnicii dărniciile
genitiv-dativ singular dărnicii dărniciei
plural dărnicii dărniciilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z