reduceri si promotii 2018
Definitie dănțuit - ce inseamna dănțuit - Dex Online

dănțuit definitie

DĂNȚUÍT, -Ă, dănțuiți, -te, adj. v. DĂNȚUI. – [Sinonime] adjectiv dănțuit

dănțuít (pop.) s. n. substantiv neutru dănțuit

DĂNȚUÍT s. n. (Pop.) Dănțuire. – V. dănțui. substantiv neutru dănțuit

DĂNȚUÍ, dănțuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A dansa. ◊ Isaia dănțuiește = numele unei cântări bisericești care se cântă la sfârșitul cununiei; fig. căsătorie. ◊ Tranz. Polca, polca, vesel joc... noi te dănțuim (ALECSANDRI). ♦ Fig. A sălta. – Din danț. verb tranzitiv dănțui

dănțuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dănțuiésc, imperf. 3 sg. dănțuiá; conj. prez. 3 dănțuiáscă verb tranzitiv dănțui

dănțuì v. a juca, a-și mișca corpul în cadență (v. Isaia). verb tranzitiv dănțuì

DĂNȚUÍ, dănțuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A dansa. ◊ Isaia dânțuiește = numele unei cântări bisericești de la sfârșitul cununiei; fig. căsătorie. ♦ Fig. A sălta. – Danț + suf. -ui. verb tranzitiv dănțui

DĂNȚUÍ, dănțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit și popular) A dansa, a juca. Parcă umbla dănțuind sau ar fi fost oricînd gata să zboare. DUMITRIU, V. L. 7. ◊ (Bis.) Isaia dănțuiește = numele unei cîntări bisericești, care se cîntă la sfîrșitul cununiei; fig. căsătorie. În sfîrșit am prins doi în capcană... însă nu mi-o pominit nici bechi de Isaia dănțuiește. ALECSANDRI, T. I 132. ◊ Expr. (Învechit) A dănțui pe funie (sau pe frînghie) = a umbla pe funie, făcînd fel de fel de figuri; a face echilibristică. [Deprinderea] chiar și pe frînghie a dănțui ne-nvață. NEGRUZZI, S. II 260. ◊ Tranz. (Complementul indică un anumit dans) Polca, polca, vesel joc... plini de foc, Vesel noi te dănțuim! ALECSANDRI, T. I 155. (Cu complement intern) Jupînul (cutare) Danțu-mi dănțuiește. TEODORESCU, P. P. 78. ♦ A umbla făcînd mișcări ca de dans; a sălta. Trăsura inginerului s-a apropiat cu caii dănțuind în ham. GALAN, Z. R. 87. ◊ Fig. Între el și rîul de fontă topită, pe care dănțuia o creastă de flăcări, se mișcau umbrele negre ale topitorilor. V. ROM. noiembrie 1950, 43. – Prez. ind. și: dănțui (BENIUC, V. 38). verb tranzitiv dănțui

dănțuĭésc V. dansez. verb tranzitiv dănțuĭesc

Isaia-dănțuiește n. 1. imn cântat la sfârșitul cununiei: azi cântăm Isaia-dănîțuiește împreună AL.; 2. hora nunții: am jucat Isaia când cu răsmerița AL.; 3. fam. căsătorie: m’am jertfit pe altarul lui lsaia-dănțuiește AL. verb tranzitiv isaiadănțuiește

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului dănțuit

dănțuit   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dănțuit dănțuitul
plural dănțuiți dănțuiții
genitiv-dativ singular dănțuit dănțuitului
plural dănțuiți dănțuiților
dănțuit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dănțuit dănțuitul dănțui dănțuita
plural dănțuiți dănțuiții dănțuite dănțuitele
genitiv-dativ singular dănțuit dănțuitului dănțuite dănțuitei
plural dănțuiți dănțuiților dănțuite dănțuitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z