reduceri si promotii 2018
Definitie dăinuitor - ce inseamna dăinuitor - Dex Online

dăinuitor definitie

dăinuitór (dăi-nu-i-) (rar) adj. m., pl. dăinuitóri; f. sg. și pl. dăinuitoáre adjectiv dăinuitor

DĂINUITÓR, -OÁRE, dăinuitori, -oare, adj. Care dăinuiește; durabil, trainic, persistent. [Pr.: -nu-i-] -Dăinui + suf. -tor. adjectiv dăinuitor

DĂINUITÓR, -OÁRE, dăinuitori, -oare, adj. Care dăinuiește; durabil, persistent, trainic. Că se-ngrozesc de moarte zgîrciții, mă pricep, Și-ndrăgostiții tineri cîți dragostea și-o-ncep, Că au și unii și-alții comori dăinuitoare. MACEDONSKI, O. II 74. Ferice de voi, care credeți că toate sînt adevărate și dăinuitoare. SLAVICI, N. I 243. Vînătorul... să dea nevinovaților săi adversari un răgaz ce, în curînd, îi va asigura, tot lui, o mai spornică și mai dăinuitoare izbîndă. ODOBESCU, S. III 38. – Pronunțat: -nu-i-. adjectiv dăinuitor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului dăinuitor

dăinuitor   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dăinuitor dăinuitorul dăinuitoare dăinuitoarea
plural dăinuitori dăinuitorii dăinuitoare dăinuitoarele
genitiv-dativ singular dăinuitor dăinuitorului dăinuitoare dăinuitoarei
plural dăinuitori dăinuitorilor dăinuitoare dăinuitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z