cătină definitie

credit rapid online ifn

cătínă (-ni), s. f. – Numele mai multor specii de arbuști; cătină albă, Hippophaë rhamnoides; cătină de garduri, Lycium vulgare; cătină mică, Tamarix germanica; cătină roșie, Tamarix gallica. Lat. catănum „plantă asemănătoare cu drobul”, cuvînt documentat în Spania în sec. VI (Coromonas, I, 570). A tonic s-a alterat probabil sub influența lui catena, cf. mr. cătiră „șira spinării”. În orice caz, nu este probabilă der. propusă de DAR, din lat. catena, și cu atît mai puțin originea anterioară indoeurop., cum presupune Lahovary 322. Der. cătinar, s. m. (pasăre mică neidentificată); cătinat, adj. (cu frunzișul des); cătineț, s. n. (desiș, hățiș). substantiv feminincătină

CĂTÍNĂ, cătini, s. f. Numele a două specii de arbuști spinoși: a) cu flori roșii-violacee și cu fructe roșii, cultivat ca gard viu (Lycium halimifolium); b) cu flori mici cafenii și cu fructe galbene-portocalii (Hippophaë rhamnoides).Lat. catena. substantiv feminincătină

credit rapid online ifn

cătínă s. f., g.-d. art. cătínii; pl. cătíni substantiv feminincătină

cătină f. 1. (de garduri), arbust spinos ce crește pe lângă garduri(Lycium); 2. (mică), frumos arbust, cu flori albe roșiatice, ale cărui ramuri verzi pot înlocui hameiul în fabricarea berii (Tamarix germanica). [Origină necunoscută]. substantiv feminincătină

cắtină (est) și cătínă (vest) f., pl. ĭ (lat. caténa, lanț). Un mărăcine (cu frunze lanceolate, cu bace micĭ roșiĭ lungărețe) care se întrebuințează la facerea gardurilor viĭ (lýcium vulgare), numit și dracilă. Un frumos copăcel numit și cătină mică, cu florĭ albe roșiatice, ale căruĭ ramurĭ verzĭ pot înlocui hameĭu la fabricarea beriĭ și se pot întrebuința și´n văpsitorie [!] ca să coloreze în negru (myricária [saŭ támarix] germanica). – În nord catină. substantiv feminincătină

CĂTÍNĂ, cătini, s. f. Numele a două specii de arbuști spinoși: a) cătină roșie = arbust cu frunze mici în formă de solzi, cu flori roz sau albe și cu fructe roșii, cultivat ca gard viu; tamariscă (Tamarix ramosissima); b) cătină albă = arbust cu frunze înguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii și cu fructe galbene-portocalii (Hippophaë rhamnoides). – Lat. catena. substantiv feminincătină

CĂTÍNĂ, cătini, s. f. Arbust spinos cu flori de culori diferite, cu fructe necomestibile, în formă de boabe de culoare roșie sau portocalie, întrebuințat mai ales ca gard viu. Și după ce ne firitisim și cu fina Nastasia, o luăm înainte pe sub pletele cătinei. SADOVEANU, O. A. II 109. De jur-împrejurul curții se încinge un gard de cătină. GÎRLEANU, L. 9. Nu se mai satură privind coșurile de cătină încărcate pînă în buze cu pește proaspăt. DELAVRANCEA, S, 56. substantiv feminincătină

*tamarísc m. (lat. tamariscus și támarix, -icis). Un copăcel ale căruĭ ramurĭ verzĭ pot înlocui hemeĭu la facerea beriĭ și care dă și o coloare [!] neagră (myricaria [saŭ támarix] germanica). – Pop. cătină mică. substantiv feminintamarisc

cátină, V. cătină. temporarcatină

cățî́nă f., pl. e (d. cățîn). Trans. (Sălagĭ) și Mac. Căpistere. temporarcățînă

Catinà (Ioan) m. poet muntean, luă parte la revoluțiunea dela 1848, al cării marș îl compuse (1828-1851). temporarcatinà

cắtină (est) și cătínă (vest) f., pl. ĭ (lat. caténa, lanț). Un mărăcine (cu frunze lanceolate, cu bace micĭ roșiĭ lungărețe) care se întrebuințează la facerea gardurilor viĭ (lýcium vulgare), numit și dracilă. Un frumos copăcel numit și cătină mică, cu florĭ albe roșiatice, ale căruĭ ramurĭ verzĭ pot înlocui hameĭu la fabricarea beriĭ și se pot întrebuința și´n văpsitorie [!] ca să coloreze în negru (myricária [saŭ támarix] germanica). – În nord catină. temporarcătină

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicătină

cătină   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cătină cătina
plural cătini cătinile
genitiv-dativ singular cătini cătinii
plural cătini cătinilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z