căsnicie definitie

credit rapid online ifn

CĂSNICÍE, căsnicii, s. f. Trai în comun al soților, viață conjugală. – Din casnic + suf. -ie. substantiv feminincăsnicie

căsnicíe f. Gospodărie, menaj. substantiv feminincăsnicie

credit rapid online ifn

căsnicíe s. f., art. căsnicía, g.-d. art. căsnicíei; pl. căsnicíi, art. căsnicíile substantiv feminincăsnicie

CĂSNICÍE, căsnicii, s. f. Trai în comun al soților, viață conjugală; căsătorie. – Casnic + suf. -ie. substantiv feminincăsnicie

CĂSNICÍE, căsnicii, s. f. Trai în comun al soților, viață conjugală. Ar fi fost o copilărie să facă o apropieie între o biată căsnicie la întîmplare și-ntre o gospodărie care se înjgheba cu grijă. SADOVEANU, O. TV 88. Anul lor de căsnicie nu fusese turburat niciodată. C. PETRESCU, S. 159 Ea de mult devenise tezaurul căsniciei lui. EMINESCU, N. 83. substantiv feminincăsnicie

jugul căsniciei expr. (peior.) privațiuni pe care le presupune viața conjugală. substantiv femininjugulcăsniciei

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicăsnicie

căsnicie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căsnicie căsnicia
plural căsnicii căsniciile
genitiv-dativ singular căsnicii căsniciei
plural căsnicii căsniciilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z