cărășel definitie

carás m., pl. șĭ (rus. karásĭ, d. germ. karas și karausche). Nord. Caracudă, un pește. (În Meh. caras și cărășel. Ant. P.) S. n., pl. urĭ și e (pin [!] aluz. la aripa luĭ dorsală zbîrlită). Bișchie. substantiv masculincaras

CĂRĂȘÉL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. Diminutiv al lui caras. 2. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie și melodia după care se execută. substantiv masculincărășel

cărășél (pește) s. m., pl. cărășéi, art. cărășéii substantiv masculincărășel

CĂRĂȘÉL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui caras. 2. S. n. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Caras + suf. -el. substantiv masculincărășel

CĂRĂȘÉL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. Diminutiv al lui caras. 2. Numele unui dans popular. După brîuleț, lăutarii ziseră o bătută, pe urmă un cărășei; clocotea poiana de cîntece și de glasuri. SADOVEANU, O. I 302. substantiv masculincărășel