CARAVÁNI s. m. pl. (Înv.) Pantaloni largi la talie și strâmți de la genunchi în jos, strânși la glezne cu nasturi sau cu copci. – Bg. karavani. substantiv masculincaravani
caravánĭ n. pl. (țig. karvana). Vechĭ. Pantalonĭ largĭ (șalvarĭ). V. ceacșirĭ. substantiv masculincaravanĭ
caraváni (înv.) (-vani) s. m. pl. substantiv masculincaravani
caravani m. pl. nădragi ce poartă muncitorii, largi sus și strâmți jos, cu nasturi de găitan sau copci de sârmă: caravani de pânză albă de casă FIL. [Țig. KARAVANA]. substantiv masculincaravani
CARAVÁNI s. m. pl. (Înv.) Pantaloni largi în talie și strâmți de la genunchi în jos, strânși la glezne cu nasturi sau cu copci. – Din bg. karavani. substantiv masculincaravani
cărăbănésc și (Buc.) și -vădésc și -vodésc v. tr. (cp. cu caravană și chervan adică „car, transport”, și cu vsl. voditi, a conduce). Fam. Iron. Duc, ĭaŭ, car, transport (răpede [!] saŭ cu lăcomie): n´ar avea cine să vă cărăbănească la tîrg (Cr. Moș Nich.), copiiĭ cărăbăneaŭ la mere. Aplic: copiiĭ îșĭ cărăbăneaŭ la pumnĭ. V. refl. Mă car, mă duc răpede: caliciĭ se cărăbăneaŭ la pomană. temporarcărăbănesc