cărăvăni definitie
- Vezi aici mai multe rimecărăvăni
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucăr
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuni
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuăni
CARAVÁNI s. m. pl. (Înv.) Pantaloni largi la talie și strâmți de la genunchi în jos, strânși la glezne cu nasturi sau cu copci. – Bg. karavani. substantiv masculincaravani
caravánĭ n. pl. (țig. karvana). Vechĭ. Pantalonĭ largĭ (șalvarĭ). V. ceacșirĭ. substantiv masculincaravanĭ
caraváni (înv.) (-vani) s. m. pl. substantiv masculincaravani
caravani m. pl. nădragi ce poartă muncitorii, largi sus și strâmți jos, cu nasturi de găitan sau copci de sârmă: caravani de pânză albă de casă FIL. [Țig. KARAVANA]. substantiv masculincaravani
CARAVÁNI s. m. pl. (Înv.) Pantaloni largi în talie și strâmți de la genunchi în jos, strânși la glezne cu nasturi sau cu copci. – Din bg. karavani. substantiv masculincaravani
cărăbănésc și (Buc.) și -vădésc și -vodésc v. tr. (cp. cu caravană și chervan adică „car, transport”, și cu vsl. voditi, a conduce). Fam. Iron. Duc, ĭaŭ, car, transport (răpede [!] saŭ cu lăcomie): n´ar avea cine să vă cărăbănească la tîrg (Cr. Moș Nich.), copiiĭ cărăbăneaŭ la mere. Aplic: copiiĭ îșĭ cărăbăneaŭ la pumnĭ. V. refl. Mă car, mă duc răpede: caliciĭ se cărăbăneaŭ la pomană. temporarcărăbănesc