cărăténie (cărăténii), s. f. – Raport, notă, relatare. În legătură cu sb. karati „a se certa”. Se folosește în Olt. substantiv feminincărătenie
cărătenie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cărătenie | cărătenia |
plural | cărătenii | cărăteniile | |
genitiv-dativ | singular | cărătenii | cărăteniei |
plural | cărătenii | cărăteniilor |