căputătură definitie
- Vezi aici mai multe rimecăputătură
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucăp
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cură
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuură
CĂPUTĂTÚRĂ, căputături, s. f. (Înv.) Căpută (1). – Din căputa + suf. -(ă)tură. substantiv feminincăputătură
căputătúră f., pl. ĭ. Pele [!] cu care se căputează (căpută). Modu de a căputa. – Și încăp-. substantiv feminincăputătură
căputătúră (înv.) s. f., g.-d. art. căputătúrii; pl. căputătúri substantiv feminincăputătură
CĂPUTĂTÚRĂ, căputături, s. f. (Înv.) Căpută (1). – Căputa + suf. -ătură. substantiv feminincăputătură
CĂPUTĂTÚRĂ, căputături, s. f. (Învechit) Căpută (1). Leafă... avea... 30 de lei vechi pe lună și două rînduri de căputături pe an. La TDRG. substantiv feminincăputătură
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicăputătură
| căputătură | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | căputătură | căputătura |
| plural | căputături | căputăturile | |
| genitiv-dativ | singular | căputături | căputăturii |
| plural | căputături | căputăturilor | |