CĂPRIORÍ, căprioresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A fixa căpriorii la o construcție. – Din căprior. verb tranzitivcăpriori
căpriorí (a ~) (rar) (că-pri-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căpriorésc, imperf. 3 sg. căprioreá; conj. prez. 3 să căprioreáscă verb tranzitivcăpriori
CĂPRIORÍ, căprioresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A fixa căpriorii (II 1) la o construcție. [Pr.: -pri-o-] – Din căprior. verb tranzitivcăpriori
CĂPRIORÍ, căprioresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A fixa căpriorii la o construcție. (A b s o l.) Potriveam gîrliciul, înfigeam două furci, puneam o grindă între ele și căprioream cu bețișoare. GALACTION, O. I 330. – Pronunțat: -pri-o-. verb tranzitivcăpriori
căpriorésc v. tr. Pun căpriorĭ la acoperiș, sprijin pin [!] căpriorĭ (Iov. 160). verb tranzitivcăprioresc
căpriorit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | căpriorit | căprioritul | căpriorită | căpriorita |
plural | căprioriți | căprioriții | căpriorite | căprioritele | |
genitiv-dativ | singular | căpriorit | căprioritului | căpriorite | căprioritei |
plural | căprioriți | căprioriților | căpriorite | căprioritelor |