CĂNĂRÚȚ, cănăruți, s. m. (Rar) Cănăraș. – Din canar + suf. -uț. substantiv masculincănăruț
CĂNĂRÚȚ, cănăruți, s. m. (Rar) Cănăraș. – Canar + suf. -uț. substantiv masculincănăruț
CĂNĂRÚȚ, cănăruți, s. m. (Rar) Cănăraș. Un cuib, din puf de boboc, din pene de cănăruți. DELAVRANCEA, S. 253. substantiv masculincănăruț
cănăruț | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cănăruț | cănăruțul |
plural | cănăruți | cănăruții | |
genitiv-dativ | singular | cănăruț | cănăruțului |
plural | cănăruți | cănăruților |