CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță. verb tranzitivcădelnița
cădelnițà v. a tămâia cu cădelnița: și popii șirag, cădelnițând, ceteau ectenii de comând COȘBUC. verb tranzitivcădelnițà
CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță. verb tranzitivcădelnița
CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. 1. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumînd cu tămîie; a tămîia. Popi, șirag, cădelnițând Citeau ectenii. COȘBUC, P. I 149. 2. T r a n z. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. V. tămîia. verb tranzitivcădelnița
cădelnițéz v. tr. și intr. Cădesc, afum cu cădelnița: a cădelnița biserica, pin [!] biserică. Fig. Lingușesc: maĭ bine să rămîĭ jos de cît să te suĭ cădelnițîndu-ĭ pe ceĭ marĭ. verb tranzitivcădelnițez
cădelnițat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | cădelnițat | cădelnițatul | cădelnițată | cădelnițata |
plural | cădelnițați | cădelnițații | cădelnițate | cădelnițatele | |
genitiv-dativ | singular | cădelnițat | cădelnițatului | cădelnițate | cădelnițatei |
plural | cădelnițați | cădelnițaților | cădelnițate | cădelnițatelor |