CĂCĂTÚRĂ, căcătúri, s. f. Scaun (III), rezultatul defecării. (din căca) substantiv feminincăcătură
căcătură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | căcătură | căcătura |
plural | căcături | căcăturile | |
genitiv-dativ | singular | căcături | căcăturii |
plural | căcături | căcăturilor |