CÂȘLÁR, câșlari, s. m. (Înv.) Argat la o câșlă (2), însărcinat cu adunarea produselor. – Din câșlă + suf. -ar. substantiv masculincâșlar
cîșlár m. (d. cîșlă). Posesor de cîșlă. substantiv masculincîșlar
CÎȘLÁR, cîșlari, s. m. (Învechit) Argat la o cîșlă (2), însărcinat cu adunarea produselor. Cișlarul (acela care strînge fruptul) este un alt romîn, tocmit cu 6 galbeni pe jumătate de an. I. IONESCU, D. 370. substantiv masculincîșlar
câșlar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | câșlar | câșlarul |
plural | câșlari | câșlarii | |
genitiv-dativ | singular | câșlar | câșlarului |
plural | câșlari | câșlarilor |