cârpeálă s. f., g.-d. art. cârpélii; pl. cârpéli substantiv feminincârpeală
cârpeală f. cârpire trecătoare. substantiv feminincârpeală
CÂRPEÁLĂ, cârpeli, s. f. Faptul de a cârpi (ceva sau pe cineva); (în special) reparație sumară sau prost executată; cârpitură. – Cârpi + suf. -eală. substantiv feminincârpeală
CÎRPEÁLĂ, cîrpeli, s. f. Reparație sumară, înnăditură; cîrpitură. Pînă în primăvară s-a mulțumit numai cu o cîrpeală a acoperișului. Pop. substantiv feminincîrpeală
cârpeală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cârpeală | cârpeala |
plural | cârpeli | cârpelile | |
genitiv-dativ | singular | cârpeli | cârpelii |
plural | cârpeli | cârpelilor |