cârnățar, cârnățari s. m. om ipocrit. substantiv masculincârnățar
cîrnățár m. Care face saŭ vinde cîrnațĭ și șuncă (șuncar). – Fem. -ăreásă, pl. ese, în est și -íță, pl. e. substantiv masculincîrnățar
cârnățár s. m., pl. cârnățári substantiv masculincârnățar
cârnățar m. cel ce face sau vinde cârnați. substantiv masculincârnățar
CÂRNĂȚÁR, cârnățari, s. m. Persoană care prepară sau vinde cârnați și alte mezeluri. – Cârnat + suf. -ar. substantiv masculincârnățar
CÎRNĂȚÁR, cîrnățari, s. m. (Rar) Persoană care prepară (sau vinde) cîrnați și alte mezeluri. substantiv masculincîrnățar
cârnățar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cârnățar | cârnățarul |
plural | cârnățari | cârnățarii | |
genitiv-dativ | singular | cârnățar | cârnățarului |
plural | cârnățari | cârnățarilor |