CÂNTECÉL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui cântec. ◊ Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [Var.: (reg.) cânticél s. n.] – Cântec + suf. -el. substantiv neutrucântecel
CÎNTICÉL s. n. v. cîntecel. substantiv neutrucînticel
cânticel | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cânticel | cânticelul |
plural | cânticele | cânticelele | |
genitiv-dativ | singular | cânticel | cânticelului |
plural | cânticele | cânticelelor |