cânesc definitie
- Vezi aici mai multe rimecânesc
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucâ
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucân
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cusc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuesc
cînésc (est) și cîĭ- (vest), -eáscă adj. De cîne [!], canin: neamu cînesc. Fig. Crud, hain: inimă cînească (ca a cîneluĭ față de dușmaniĭ stăpînuluĭ luĭ). Plin de suferință: muncă, răbdare cînească. Dințiĭ cîneștĭ, ceĭ între care se cuprund inciziviĭ și care-s maĭ ĭeșițĭ de cît ceĭ-lalțĭ. temporarcînesc
CÎNÉSC, -EÁSCĂ adj. v. cîinos. temporarcînesc
CÎNESC, -EĂSCĂ adj. v. eîinesc. cînEște adv. v. cîinește. temporarcînesc
CĂNÍ, cănesc, vb. IV. Tranz. A vopsi (în negru) părul, lâna etc. – Din căneală. verb tranzitivcăni
căní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cănésc, imperf. 3 sg. căneá; conj. prez. 3 să căneáscă verb tranzitivcăni
cănì v. 1. a înnegri cu căneală barba, părul, sprâncenile; 2. Mold. a boi vitele în frunte spre a fi cunoscute de cele străine. [Derivat din cănea(lă)). verb tranzitivcănì
CĂNÍ, cănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vopsi (în negru), mai ales părul. – Cf. tc. kina „căneală”. verb tranzitivcăni
CĂNÍ, cănesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la păr, la barbă etc.) A vopsi, a boi (mai ales cu negru). Într-o zi debarcă din vaporul poștal... un domn grav cu mustățile castanii bine cănite. BART, E. 95. A... alergat la schitul Vovidenia, la pusnicul Chiriac... care-și cănea părul și barba cu cireșe negre. CREANGĂ, P. 111. Era un om mărunțel, barba potrivită în apărătoare și cănită, mai îrmdt roșie decît galbenă. GHICA, S. 5. verb tranzitivcăni
cănésc v. tr. (d. caná 2). Văpsesc [!] păru. verb tranzitivcănesc