CVÓRUM s.n. Numărul suficient de participanți pentru ca o adunare să se poată considera împuternicită să adopte o hotărâre. [Pl. -muri. / < fr., lat. quorum]. substantiv neutrucvorum
CVÓRUM s. n. număr minim de participanți pentru ca o adunare să se poată considera împuternicită a adopta o hotărâre. (< fr., lat. quorum) substantiv neutrucvorum
cvórum s. n., pl. cvórumuri substantiv neutrucvorum
CVÓRUM, cvorumuri, s. n. Număr minim de membri necesar, potrivit legii, pentru ca o adunare să fie valabil constituită sau să poată lua o hotărâre valabilă. – Cuv. lat. substantiv neutrucvorum
cvorum substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cvorum | cvorumul |
plural | cvorumuri | cvorumurile | |
genitiv-dativ | singular | cvorum | cvorumului |
plural | cvorumuri | cvorumurilor |