CVINTÚPLU, -Ă, cvintupli, -e, adj. Încincit. ♦ (Substantivat, pl.) Grup de cinci gemeni. – Din fr. quintuple. adjectivcvintuplu
CVINTÚPLU, -Ă adj. Încincit. // s.m. și f. Gemeni născuți în număr de cinci. [< fr. quintuple, lat. quintuplex]. adjectivcvintuplu
CVINTÚPLU, -Ă I. adj. II. s. m. fiecare dintre gemenii născuți în număr de cinci. (< fr. quintuple, lat. quintuplex) adjectivcvintuplu
cvintúplu (-tu-plu) adj. m., pl. cvintúpli; f. cvintúplă, pl. cvintúple adjectivcvintuplu
CVINTÚPLU, -Ă, cvintupli, -e, adj., s. m. 1. Adj. Încincit. 2. S. m. pl. Grup de cinci gemeni. – Din fr. quintuple. adjectivcvintuplu
CVINTUPLÁ vb. I. tr., intr. A (se) încinci, a (se) înmulți, a (se) mări de cinci ori. [< fr. quintupler]. verb tranzitivcvintupla
CVINTUPLÁ vb. tr., intr. a (se) încinci. (< fr. quintupler) verb tranzitivcvintupla
cvintupla verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)cvintupla | cvintuplare | cvintuplat | cvintuplând | singular | plural | ||
cvintuplând | cvintuplați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | cvintuplez | (să)cvintuplez | cvintuplam | cvintuplai | cvintuplasem | |
a II-a (tu) | cvintuplezi | (să)cvintuplezi | cvintuplai | cvintuplași | cvintuplaseși | ||
a III-a (el, ea) | cvintuplează | (să)cvintuplai | cvintupla | cvintuplă | cvintuplase | ||
plural | I (noi) | cvintuplăm | (să)cvintuplăm | cvintuplam | cvintuplarăm | cvintuplaserăm | |
a II-a (voi) | cvintuplați | (să)cvintuplați | cvintuplați | cvintuplarăți | cvintuplaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | cvintuplează | (să)cvintupleze | cvintuplau | cvintuplară | cvintuplaseră |