CVADRÁNT s.m. 1. Pătrime din circumferința unui cerc. 2. Instrument de precizie format dintr-un sfert de cerc gradat, folosit la măsurarea unghiurilor. 3. Organ metalic al unui aparat, instrument de măsură etc. în formă de sector de cerc de mărimea unui cvadrant (1). [Var. cuadrant s.m. / < fr. quadrant]. substantiv masculincvadrant
CVADRÁNT s. m. 1. ♦ pătrime din circumferința unui cerc. 2. instrument de precizie dintr-un sfert de cerc gradat, pentru măsurarea unghiurilor. 3. organ metalic al unui aparat, instrument de măsură etc. în formă de sector de cerc de mărimea unui cvadrant (1). (< fr. quadrant, lat. quadrans) substantiv masculincvadrant
CVADRÁNT, cvadranți, s. m. 1. Instrument alcătuit dintr-un sfert de cerc gradat și o lunetă, folosit în trecut pentru determinarea înălțimii aștrilor. ♦ Instrument de precizie format dintr-un sfert de cerc gradat, întrebuințat pentru măsurarea unghiurilor. 2. Organ metalic al unui aparat, instrument de măsură etc. în formă de sector de cerc apropiat de un sfert de cerc. [Pl. și (n.): cvadrante. – Var.: cuadránt s. n.] – Din fr. quadrant, lat. quadrans, -ntis. substantiv masculincvadrant
cvadránt (instrument) (cva-drant) s. m., pl. cvadránți substantiv neutrucvadrant
CVADRÁNT, cvadrante, s. n. 1. Instrument alcătuit dintr-un sfert de cerc gradat și o lunetă, folosit în trecut pentru determinarea înălțimii aștrilor. ♦ Instrument de precizie format dintr-un sfert de cerc gradat, întrebuințat pentru măsurarea unghiurilor. 2. Organ metalic al unui aparat, instrument de măsură etc. în formă de sector de cerc apropiat de un sfert de cerc. [Var.: cuadránt s. n.] – Din fr. quadrant, lat. quadrans, -ntis. substantiv neutrucvadrant
CVADRÁNT, cvadranți, s. m. 1. Instrument alcătuit dintr-un sfert de cerc gradat și o lunetă, folosit în trecut pentru determinarea înălțimii aștrilor. ♦ Instrument de precizie format dintr-un sfert de cerc gradat, întrebuințat pentru măsurarea unghiurilor. 2. Organ metalic al unui aparat, instrument de măsură etc. în formă de sector de cerc apropiat de un sfert de cerc. [Pl. și (n.): cvadrante. – Var.: cuadránt s. n.] – Din fr. quadrant, lat. quadrans, -ntis. substantiv neutrucvadrant
cvadrant substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cvadrant | cvadrantul |
plural | cvadranți | cvadranții | |
genitiv-dativ | singular | cvadrant | cvadrantului |
plural | cvadranți | cvadranților |
cvadrant substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cvadrant | cvadrantul |
plural | cvadranți | cvadranții | |
genitiv-dativ | singular | cvadrant | cvadrantului |
plural | cvadranți | cvadranților |