cuviincios definitie

cuviincĭós, -oásă adj. (d. cuviință). Care se cuvine, convenabil, demn, decent. Adv. A te purta cuviincĭos. adjectiv cuviincĭos

cuviinciós (-vi-in-cios) adj. m., pl. cuviincióși; f. cuviincioásă, pl. cuviincioáse adjectiv cuviincios

cuviincios a. care se cuvine, cum se cuvine: convenabil, demn. [Dela cuviință]. adjectiv cuviincios

CUVIINCIÓS, -OÁSĂ, cuviincioși, -oase, adj. 1. Care respectă regulile bunei-cuviințe, care corespunde acestor reguli; decent, politicos; cuvios (2). 2. (Înv.) Potrivit, corespunzător; convenabil. [Pr.: -vi-in-] – Cuviință + suf. -ios. adjectiv cuviincios

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cuviincios

cuviincios   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuviincios cuviinciosul cuviincioa cuviincioasa
plural cuviincioși cuviincioșii cuviincioase cuviincioasele
genitiv-dativ singular cuviincios cuviinciosului cuviincioase cuviincioasei
plural cuviincioși cuviincioșilor cuviincioase cuviincioaselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z