CUTUMIÁR, -Ă adj. Referitor la cutumă; tradițional, consuetudinar. [Pron. -mi-ar. / cf. fr. coutumier]. adjectivcutumiar
CUTUMIÁR, -Ă adj. referitor la cutumă; consuetudinar. ♦ drept ~ = ansamblu de datini, obiceiuri ale unei regiuni sau țări având putere de lege; obiceiul pământului. (< fr. coutumier) adjectivcutumiar
cutumiár (-mi-ar) adj. m., pl. cutumiári; f. cutumiáră, pl. cutumiáre adjectivcutumiar
CUTUMIÁR, -Ă, cutumiari, -e, adj. Care ține de cutumă, privitor la cutumă; tradițional. [Pr.: -mi-ar] – Din fr. coutumier. adjectivcutumiar
cutumiar adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | cutumiar | cutumiarul | cutumiară | cutumiara |
plural | cutumiari | cutumiarii | cutumiare | cutumiarele | |
genitiv-dativ | singular | cutumiar | cutumiarului | cutumiare | cutumiarei |
plural | cutumiari | cutumiarilor | cutumiare | cutumiarelor |