cutră, cutre s. f. om ipocrit substantiv feminincutră
cútră f., pl. e (cp. cu crută și gudră și ngr. kútra, frunte, hîrcă, craniŭ). Munt. Iron. Persoană rea și intrigantă. substantiv feminincutră
cútră (cu-tră) s. f., g.-d. art. cútrei; pl. cútre substantiv feminincutră
cutră f. femeie bârfitoare și de nimica: cum de să fie el ocărit de o cutră de muiere ISP. [Gr. mod. KUTRA, cap, căpățână]. substantiv feminincutră
CÚTRĂ, cutre, s. f. Persoană prefăcută, fățarnică, intrigantă; lichea, secătură. – Din bg. kutra. substantiv feminincutră
cutră | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cutră | cutra |
plural | cutre | cutrele | |
genitiv-dativ | singular | cutre | cutrei |
plural | cutre | cutrelor |