reduceri si promotii 2018
Definitie cutremur - ce inseamna cutremur - Dex Online
Alege sensul dorit: cutremur - substantiv neutru cutremur - verb tranzitiv

cutremur definitie

CUTRÉMUR, cutremure, s. n. 1. Mișcare puternică și bruscă, verticală, orizontală sau de torsiune a scoarței pământului, provocată de dislocări subterane, de erupții vulcanice etc.; seism. 2. Fig. Înfiorare, cutremurare, fior; p. ext. teamă, frică, groază; panică. – Din cutremura (derivat regresiv). substantiv neutru cutremur

1) cutrémur n., pl. e (d. cutremur 2). Zguduitură din temelie: cutremur de pămînt. substantiv neutru cutremur

cutrémur (cu-tre-) s. n., pl. cutrémure substantiv neutru cutremur

cutremur n. 1. fapta de a se cutremura; 2. mișcare violentă care sgudue pământul: aprigul cutremur de munți răsturnător AL. [Abstras din cutremurà]. substantiv neutru cutremur

CUTRÉMUR, cutremure, s. n. 1. Mișcare puternică și bruscă, verticală, orizontală sau de torsiune a scoarței Pământului, provocată fie de dislocări subterane, de erupții vulcanice etc., fie de forțele mareice, ciocnirea unor meteoriți cu Pământul; seism. 2. Fig. Înfiorare, cutremurare, fior; p. ext. teamă, frică, groază; panică. – Din cutremura (derivat regresiv). substantiv neutru cutremur

a fi lovit de cutremur expr. (iron.) a fi fricos. substantiv neutru afilovitdecutremur

2) cutrémur, a v. tr. (lat. contrémulo, -trĕmulare saŭ rom. cu și tremur). Zguduĭ din temelie, zguduĭ tare: acest om cutremură casa cînd merge. Fig. Îngrozesc: mă cutremurĭ cu vorba asta. V. refl. Tremur din temelie: pămîntu s´a cutremurat. Fig. Mă îngrozesc: auzind trista veste, s´a cutremurat. verb tranzitiv cutremur

cutremurá (cutrémur, cutremurát), vb.1. A face să tremure. 2. A scutura, a clătina. – 3. A înfiora, a inspira teamă, a îngrozi. – 4. (Refl.) A se cutremura pămîntul ca urmare a unui seism. – 5. (Refl.) A se speria. – Mr. cutream(b)ur, megl. cutrumur. Lat. *contrĕmŭlāre (Pușcariu 475; DAR). Este de asemenea posibil să fie vorba de o der. internă de la tremura, cu cu- expresiv. – Der. cutremur, s. n. (scuturătură; tremur; seism; teroare); cutremurător, adj. (îngrozitor). verb tranzitiv cutremura

cutremurá (a ~) (cu-tre-) vb., ind. prez. 3 cutrémură verb tranzitiv cutremura

cutremurà v. a tremura din toate puterile, a se înfiora. [Cf. lat. CONTREMULUS, care tremură foarte]. verb tranzitiv cutremurà

CUTREMURÁ, cutrémur, vb. I. 1. Refl. (Despre pământ) A se zgudui din cauza unui cutremur (1). ♦ Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) scutura. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) înfiora, a tresări sau a face să tresară; p. ext. a (se) îngrozi, a (se) înspăimânta. – Lat. *contremulare. verb tranzitiv cutremura

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cutremur

cutremur   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cutremur cutremurul
plural cutremure cutremurele
genitiv-dativ singular cutremur cutremurului
plural cutremure cutremurelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z