cusméte (-éți), s. f. – Bucată, crîmpei. Tc. kismet (Bogrea, Dacor., I, 275). substantiv feminincusmete
cusmete substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cusmete | cusmetea |
plural | cusmeți | cusmețile | |
genitiv-dativ | singular | cusmeți | cusmeții |
plural | cusmeți | cusmeților |