cusătură definitie

CUSĂTÚRĂ, cusături, s. f. 1. Cusut. ♦ Faptul de a coase între ele marginile unei plăgi, după o intervenție chirurgicală. 2. Locul unde se îmbină, prin cusut, două bucăți de stofă, de pânză etc.; ața cu care s-a cusut. ♦ Linie de asamblare, prin nituire sau prin sudare, a două plăci sau piese metalice. ♦ Loc unde s-a efectuat o cusătură (1), după o intervenție chirurgicală. 3. Felul cum este cusut ceva, modelul, punctul cu care se coase; p. ext. ornamentele cusute pe o pânză, pe o stofă etc. 4. Lucru la care coase cineva. [Var.: (reg.) cusutúră s. f.] – Cusut + suf. -ură. substantiv feminin cusătură

cusutúră f., pl. ĭ (d. cusut orĭ lat. consutúra. V. sutură). Est. Loc cusut: haĭnă cu multe cusuturĭ. Modu de a coase: cusutură rară. – În vest cusă-. substantiv feminin cusutură

cusătúră s. f., g.-d. art. cusătúrii; pl. cusătúri substantiv feminin cusătură

cusătură f. efectul coaserii: lucru cusut. [Lat. vulg. CONSUTURA (v. coase)]. substantiv feminin cusătură

CUSĂTÚRĂ, cusături, s. f. 1. Cusut. ♦ (Med.) Faptul de a coase între ele marginile unei plăgi, după o intervenție chirurgicală. 2. Locul unde se îmbină, prin cusut, două bucăți de stofă, de pânză etc.; ața cu care s-a cusut. ♦ Linie de asamblare, prin nituire sau prin sudare, a două plăci sau piese metalice. ♦ Loc unde s-a efectuat o cusătură (1), după o intervenție chirurgicală. 3. Felul cum este cusut ceva, modelul, punctul cu care se coase; p. ext. ornamentele cusute pe o pânză, pe o stofă etc. 4. Lucru la care coase cineva. [Var.: (reg.) cusutúră s. f.] – Cusut + suf. -ură. substantiv feminin cusătură

cusătoreásă, -íe, -úră, V. cusutor-. substantiv feminin cusătoreasă