CURĂȚITÓR, -OÁRE, curățitori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care curăță. 2. S. f. Mașină sau instalație folosită la separarea corpurilor străine dintr-un material pulverulent, granular etc. 3. S. n. Unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităților etc. de pe suprafața pieselor. 4. S. n. Aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid. – Curăți + suf. -tor. adjectivcurățitor
curățitór, -oáre adj. și s. Care curăță: curățitor de haĭne, de ghete. V. văxuitor. adjectivcurățitor
CURĂȚITÓR, -OÁRE, curățitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care curăță. 3. S. n. Unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităților etc. de pe suprafața pieselor. 4. S. n. Aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid. – Curăți + suf. -tor. adjectivcurățitor
curățitór2 (aparat) s. n., pl. curățitoáre adjectivcurățitor
curățitor a. și m. care curăță, care scoate petele: curățitor de haine. adjectivcurățitor
curățitór1 adj. m., pl. curățitóri; f. sg. și pl. curățitoáre adjectivcurățitor
CURĂȚITÓR, -OÁRE, curățitori, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care curăță. 2. S. f. Mașină sau instalație folosită la separarea corpurilor străine dintr-un material pulverulent, granular etc. 3. S. n. Unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităților etc. de pe suprafața pieselor. 4. S. n. Aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid. – Curăți + suf. -tor. adjectivcurățitor
curățitor | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | curățitor | curățitorul | curățitoare | curățitoarea |
plural | curățitori | curățitorii | curățitoare | curățitoarele | |
genitiv-dativ | singular | curățitor | curățitorului | curățitoare | curățitoarei |
plural | curățitori | curățitorilor | curățitoare | curățitoarelor |