curățitór, -oáre adj. și s. Care curăță: curățitor de haĭne, de ghete. V. văxuitor. adjectivcurățitor
curățitór2 (aparat) s. n., pl. curățitoáre adjectivcurățitor
curățitor a. și m. care curăță, care scoate petele: curățitor de haine. adjectivcurățitor
CURĂȚITÓR, -OÁRE, curățitori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care curăță. 2. S. f. Mașină sau instalație folosită la separarea corpurilor străine dintr-un material pulverulent, granular etc. 3. S. n. Unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităților etc. de pe suprafața pieselor. 4. S. n. Aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid. – Curăți + suf. -tor. adjectivcurățitor
CURĂȚITÓR, -OÁRE, curățitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care curăță. 3. S. n. Unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităților etc. de pe suprafața pieselor. 4. S. n. Aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid. – Curăți + suf. -tor. adjectivcurățitor
curățitór1 adj. m., pl. curățitóri; f. sg. și pl. curățitoáre adjectivcurățitor
CURĂȚITÓR, -OÁRE, curățitori, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care curăță. 2. S. f. Mașină sau instalație folosită la separarea corpurilor străine dintr-un material pulverulent, granular etc. 3. S. n. Unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităților etc. de pe suprafața pieselor. 4. S. n. Aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid. – Curăți + suf. -tor. adjectivcurățitor
CURĂȚITÓR, -OÁRE, curățitori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care curăță. 2. S. f. Mașină sau instalație folosită la separarea corpurilor străine dintr-un material pulverulent, granular etc. 3. S. n. Unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităților etc. de pe suprafața pieselor. 4. S. n. Aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid. – Curăți + suf. -tor. substantiv feminincurățitor
CURĂȚITOÁRE, curățitori, s. f. 2. Mașină sau instalație folosită la separarea corpurilor străine dintr-un material pulverulent, granular etc. – Curăți + suf. -tor. substantiv feminincurățitoare
curățitoáre (mașină) s. f., g.-d. art. curățitórii; pl. curățitóri substantiv feminincurățitoare
curățitoare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | curățitoare | curățitoarea |
plural | curățitori | curățitorile | |
genitiv-dativ | singular | curățitori | curățitorii |
plural | curățitori | curățitorilor |