curățit definitie

CURĂȚÍT s. n. v. curățat. adjectivcurățit

CURĂȚÁT s. n. Faptul de a (se) curăța. [Var.: curățít s. n.] – V. curăța. adjectivcurățat

CURĂȚÍT s. n. v. curățat. adjectivcurățit

cúrăț, a (vest și sud) și cúrăț saŭ -ésc, a (est) v. tr. (d. curat, de unde s´a făcut curățesc, apoĭ curăț.Curăț, curețĭ, să curețe, în est curăț, curățĭ, să curățe saŭ să curățească). Fac curat măturînd, periind ș. a.: a curăța casa, haĭnele. Purific: ploaĭa a curățat aeru. Ĭaŭ coaja, frunzele, ramurile inútile, solziĭ, penele ș. a.: a curăța merele saŭ cartofiĭ de coajă, ramura de frunze, copacu de ramurĭ uscate, peștele de solzĭ, porcu de păr, țara de Jidanĭ. Iron. Despoĭ, jăfuĭesc [!]: vulpea m´a curățat de găinĭ. Răpesc, înlătur, mătrășesc, omor: vulpea mĭ-a curățat găinile, l-a curățat de pe fața pămîntuluĭ. V. refl. Mă fac curat. Iron. Mă liberez, mă cortorosesc, scap de: s´a curățat de banĭ (ĭ-a perdut [!], ĭ-a cheltuit), de păcate, de un prieten plicticos, mulțĭ s´aŭ curățat (de vĭață) în războĭ (aŭ murit). verb tranzitivcurăț

curățì v. V. curățà. verb tranzitivcurățì

CURĂȚÍ vb. IV v. curăța. verb tranzitivcurăți

CURĂȚÁ, cúrăț, vb. I. I. 1. Tranz. și refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ Tranz. A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. Tranz. și refl. A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. Tranz. A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) debarasa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău). 2. Refl. (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica. 3. Tranz. (Fam.) A omorî. ♦ Refl. A muri. 4. Tranz. și refl. A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Var.: (pop.) curățí vb. IV] – Din curat. verb tranzitivcurăța

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicurățit

curățit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curățit curățitul curăți curățita
plural curățiți curățiții curățite curățitele
genitiv-dativ singular curățit curățitului curățite curățitei
plural curățiți curățiților curățite curățitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z