curvit definitie
CURVÍT s. n. (Pop.) Faptul de a curvi. – V. curvi. substantiv neutrucurvit
*curvít (pop.) s. n. substantiv neutrucurvit
CURVÍT s. n. (Pop.) Faptul de a curvi. – V. curvi. substantiv neutrucurvit
CURVÍ, curvesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce o viață desfrânată; (pop.) a curvăsări. – De la curvă. verbcurvi
curvi, curvesc v. i. 1. a avea un comportament imoral; a comite un adulter; a schimba continuu partenerul / partenera de sex. 2. a practica prostituția. verbcurvi
*curví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curvésc, imperf. 3 sg. curveá; conj. prez. 3 să curveáscă verbcurvi
CURVÍ, curvesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A avea relații sexuale numeroase cu diferite persoane, a duce o viață desfrânată; (pop.) a curvăsări. – De la curvă. verbcurvi
2) curvésc v. intr. (d. curvă). Triv. Fac curvie. – Și curvăsăresc. verbcurvesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicurvit
| curvit substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | curvit | curvitul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | curvit | curvitului |
| plural | — | — | |