curtenitor definitie
CURTENITÓR, -OÁRE adj. Politicos, amabil (față de femei). [< curtenie + -tor, după fr. courtois]. adjectiv curtenitor
curtenitór, -oáre adj. (d. curtean). Politicos, îndatoritor, amabil. adjectiv curtenitor
curtenitór adj. m., pl. curtenitóri; f. sg. și pl. curtenitoáre adjectiv curtenitor
curtenitor a. politicos în maniere și în vorbă. adjectiv curtenitor
CURTENITÓR, -OÁRE, curtenitori, -oare, adj. Politicos, amabil (față de femei). – Curteni + suf. -tor. adjectiv curtenitor
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului curtenitor
| curtenitor adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | curtenitor | curtenitorul | curtenitoare | curtenitoarea |
| plural | curtenitori | curtenitorii | curtenitoare | curtenitoarele | |
| genitiv-dativ | singular | curtenitor | curtenitorului | curtenitoare | curtenitoarei |
| plural | curtenitori | curtenitorilor | curtenitoare | curtenitoarelor | |