curtean definitie

curteán m., pl. enĭ (d. curtea domnească). Curteniĭ eraŭ un fel de slujitorĭ domneștĭ (ca și călărașiĭ) organizațĭ militărește și împărțițĭ în căpităniĭ pe județe. Eĭ posedaŭ sate și moșiĭ micĭ. Uniĭ abea [!] aveaŭ o casă. (Giur. 8). Eĭ constituĭaŭ garda călare a curțiĭ domneștĭ moldoveneștĭ, formată în Țara Românească de roșĭ (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. 1, 359). V. căminar și vornic. substantiv masculin și feminincurtean

curteán s. m., pl. curténi substantiv masculin și feminincurtean

curtean m. 1. om de Curte, curtezan; 2. odinioară gardă călăreață a Curții domnești (numită în Muntenia Roșii): aprozi, copii de casă, curteni și lefegii AL. substantiv masculin și feminincurtean

CURTEÁN, -Ă, curteni, -e, s. m. și f. Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran. ♦ (Înv.; la m.) Oștean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe și bucurându-se de anumite privilegii. – Curte + suf. -ean. substantiv masculin și feminincurtean

curteánă s. f., g.-d. art. curténei; pl. curténe substantiv masculin și feminincurteană