curial definitie
CURIÁL, -Ă, curiali, -e, adj. Care aparține aceleiași curii1; referitor la o curie1; de curie1. [Pr.: -ri-al] – Din lat. curialis, fr. curial. adjectivcurial
CURIÁL, -Ă adj. Care aparține aceleiași curii, referitor la o curie. [Pron. -ri-al. / < lat. curialis]. adjectivcurial
CURIÁL, -Ă I. adj. care aparține aceleiași curii1 (1), referitor la o curie1 (1). II. s. m. membru al unei curii1 (1). (< lat. curialis, fr. curial) adjectivcurial
*curiál, -ă adj. (lat. curialis). De curie, al curiiĭ: preuțĭ [!] curialĭ. S. m. Din aceĭașĭ curie cu altu. adjectivcurial
curiál (-ri-al) adj. m., pl. curiáli; f. curiálă, pl. curiále adjectivcurial
CURIÁL, -Ă, curiali, -e, adj. Care aparține aceleiași curii1; referitor la o curie1; de curie1. [Pr.: -ri-al] – Din lat. curialis, fr. curial. adjectivcurial
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicurial
| curial adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | curial | curialul | curială | curiala |
| plural | curiali | curialii | curiale | curialele | |
| genitiv-dativ | singular | curial | curialului | curiale | curialei |
| plural | curiali | curialilor | curiale | curialelor | |