curgător definitie

CURGĂTÓR, -OÁRE, curgători, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit. 2. Fig. (Despre vorbire, frază, stil) Cu debit bogat, ușor și plăcut; fluent; cursiv. 3. (Înv.; despre an, lună) Curent (I 2). – Curge + suf. -ător. adjectivcurgător

curgătór, -oáre adj. Care curge, curent: apă curgătoare. Fig. Ușor, răpede [!], cursiv: scriere curgătoare. Ușor, curent: vorbă curgătoare. Curent, actual: anu curgător. V. stătător. adjectivcurgător

curgătór adj. m., pl. curgătóri; f. sg. și pl. curgătoáre adjectivcurgător

curgător a. 1. care curge; apă curgătoare în opozițiune cu apă stătătoare 2. fig. ușor și natural: stil curgător. adjectivcurgător

CURGĂTÓR, -OÁRE, curgători, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit. 2. Fig. (Despre vorbire, frază, stil) Cu debit bogat, ușor și plăcut; fluent; cursiv. 3. (Înv.; despre an, lună) Curent (I 2). – Curge + suf. -ător. adjectivcurgător