curechi definitie

várză f., pl. verze (lat. pop. *vĭrdia, din vĭrĭdia, n. pl. de la viridis, verde; it. verza, sp. berza, pg. verça. Vrom. vearze, legume). Vest. Mold. sud. O legumă cruciferă cu frunze marĭ și crețe grămădite una peste alta în formă de boambă (brássica olerácea). Există maĭ multe varietățĭ, dintre care cea maĭ obișnuită e verzuĭe (varza albă), și alta roșie. Ĭarna se păstrează murată. – Pl. Nord. Varză murată tăĭată mărunt. – În nord curechĭ. substantiv masculinvarză

curéchi (curéchi), s. m. – Varză. Lat. *colĭculus (Cipariu, Elem., 18; Pușcariu 460; Candrea-Dens., 456; REW 1727; DAR; Rosetti, I, 66); cf. it. colecchio, sp. colleja. – Der. curechiu, adj. (verde, verzui); curechiște, s. f. (cîmp de varză); curecher, s. m. (cultivator de verze). Nefolosit în Munt. și Olt. substantiv masculincurechi

curéchĭ m., pl. tot așa (lat. colĭcŭlus, caulĭcŭlus, dim. d. caulis, varză, vgr. kaulós; it. colécchio. D. caulis vine fr. chou și germ. kohl). Nord. Varză. substantiv masculincurechĭ

curéchi, s.m. – 1. (bot.) Varză (Brassica oleracea): „Că de post ne-am săturat, / De curet’i din ton, murat” (Calendar 1980: 16). ♦ 2. (gastr.) Curechi umplut = sarmale. – Lat. colic(u)lus (=cauliculus). substantiv masculincurechi

curéchi (reg.) s. m., pl. curéchi substantiv masculincurechi

CURÉCHI, curechi, s. m. 1. (Reg.) Varză. 2. (În sintagma) Curechi-de-munte = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii și cu fructe achene prevăzute cu peri (Ligularia glauca). – Lat. colic(u)lus (= cauliculus). substantiv masculincurechi

curechiu m. Mold. varză. [Lat. COLICULUS (din CAULIS, cotor)]. substantiv masculincurechiu

curéchi-de-múnte (plantă erbacee) s. m. substantiv masculincurechi-de-munte