curbat definitie
CURBÁT, -Ă, curbați, -te, adj. Încovoiat, arcuit, îndoit. – V. curba. adjectivcurbat
CURBÁT, -Ă adj. Încovoiat, arcuit, îndoit. [Cf. fr. courbé]. adjectivcurbat
curbat a. încovoiat, îndoit. adjectivcurbat
CURBÁT, -Ă, curbați, -te, adj. Încovoiat, arcuit, îndoit. – V. curba. adjectivcurbat
curbắt și -ét, -eátă adj., pl. ețĭ, ete (cp. cu turc. kurbiĭet, vecinătate, și cu alb. kurbét, călătorie, străinătate, Kurbát, Țigan, d. turc. gurbet, călătorie, de unde și bg. gurbet, străinătate, sîrb. Gurbet, Țigan). Mold. Corcit. Subst. Intermediar: între eĭ era un Curbet posomorît, un Lividi Nicolachi (Beld. 95). temporarcurbăt
CURBÁ vb. I. tr., refl. A (se) face curb; a (se) arcui, a (se) îndoi. [< fr. courber]. verb tranzitivcurba
CURBÁ vb. tr. a (se) face curb; a (se) îndoi. (< fr. courber) verb tranzitivcurba
curbá (a ~) vb., ind. prez. 3 curbeáză verb tranzitivcurba
curbà v. a face curb, a îndoi, a încovoia. verb tranzitivcurbà
CURBÁ, curbez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din fr. courber. verb tranzitivcurba
*curbéz v. tr. (fr. courber). Fac curb, îndoĭesc, încovoĭ. verb tranzitivcurbez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicurbat
| curbat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | curbat | curbatul | curbată | curbata |
| plural | curbați | curbații | curbate | curbatele | |
| genitiv-dativ | singular | curbat | curbatului | curbate | curbatei |
| plural | curbați | curbaților | curbate | curbatelor | |