reduceri si promotii 2018
Definitie curba - ce inseamna curba - Dex Online
Alege sensul dorit: curba - adjectiv curba - temporar curba - verb tranzitiv

curba definitie

CURB, -Ă, curbi, -e, adj., s. f. I. Adj. (Despre linii) În formă de arc; arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. S. f. 1. Figură geometrică având o singură dimensiune; linie care nu este dreaptă. 2. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile, trecute una în abscise și cealaltă în ordonate. 3. Porțiune din traseul unei căi de comunicație terestră cu axa curbă (I), care racordează două aliniamente continuative ale căii respective. ◊ Expr. A lua curba = (despre vehicule) a vira, a coti. 4. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. Curbă de temperatură. 5. (În sintagmele) Curbă de nivel = linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine, căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință (de obicei nivelul mării). Curbă batimetrică = linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor (oceane, mări, lacuri). 6. (Ec. pol.; în sintagma) Curbă de sacrificiu = denumire dată în 1931 – 1933, în România, reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor publici. – Din fr. courbe. adjectiv curb

curb (cúrbă), adj. – Îndoit, încovoiat, arcuit. Fr. courbe.Der. (din fr.) curbă, s. f.; curba, vb.; curbură, s. f. adjectiv curb

CURB, -Ă adj. (Despre linii) Arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit (concav sau convex). [< fr. courbe, cf. lat. curvus]. adjectiv curb

*curb, -ă adj. (fr. courbe, d. lat. curvus). Îndoit, încovoĭat, arcat: linie curbă. S. f. Linie curbă. adjectiv curb

curb adj. m., pl. curbi; f. cúrbă, pl. cúrbe adjectiv curb

CURB, -Ă I. adj. (despre linii) arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. s. f. 1. linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile. ♦ cotitură în formă de arc. ♦ (despre vehicule) a lua ~ ă = a vira. 2. linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. 3. ~ de nivel = linie care unește punctele cu aceeași altitudine ale unei suprafețe de teren; izohipsă. (< fr. courbe, lat. curvus) adjectiv curb

curb a. în formă de arc. adjectiv curb

CURB, -Ă, curbi, -e, adj., s. f. I. Adj. (Despre linii) În formă de arc; arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. S. f. 1. Figură geometrică având o singură dimensiune; linie care nu este dreaptă. 2. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile, trecute una în abscise și cealaltă în ordonate. 3. Porțiune din traseul unei căi de comunicație terestră cu axa curbă (I), care racordează două aliniamente continuative ale căii respective. ◊ Expr. A lua curba = (despre vehicule) a vira, a coti. 4. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. Curbă de temperatură. 5. (În sintagmele) Curbă de nivel = linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine, căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință (de obicei nivelul mării). Curbă batimetrică = linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor (oceane, mări, lacuri). 6. (Ec. pol.; în sintagma) Curbă de sacrificiu = denumire dată în 1931-1933, în România, reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor publici. – Din fr. courbe. adjectiv curb

CÚRBĂ s.f. 1. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile. ♦ Cotitură în formă de arc. ◊ (Despre vehicule) A lua curba = a vira. 2. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. 3. Curbă de nivel = linie care unește punctele de egală altitudine ale pământului. [< fr. courbe]. adjectiv curbă

*curb, -ă adj. (fr. courbe, d. lat. curvus). Îndoit, încovoĭat, arcat: linie curbă. S. f. Linie curbă. temporar curb

cúrbă s. f., g.-d. art. cúrbei; pl. cúrbe temporar curbă

curbă f. Geom. linie curbă. temporar curbă

CURBÁ vb. I. tr., refl. A (se) face curb; a (se) arcui, a (se) îndoi. [< fr. courber]. verb tranzitiv curba

CURBÁ vb. tr. a (se) face curb; a (se) îndoi. (< fr. courber) verb tranzitiv curba

curbá (a ~) vb., ind. prez. 3 curbeáză verb tranzitiv curba

curbà v. a face curb, a îndoi, a încovoia. verb tranzitiv curbà

CURBÁ, curbez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din fr. courber. verb tranzitiv curba

*curbéz v. tr. (fr. courber). Fac curb, îndoĭesc, încovoĭ. verb tranzitiv curbez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului curba

curba   adjectiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) curba curbare curbat curbând singular plural
curbând curbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) curbez (să) curbez curbam curbai curbasem
a II-a (tu) curbezi (să) curbezi curbai curbași curbaseși
a III-a (el, ea) curbea (să) curbai curba curbă curbase
plural I (noi) curbăm (să) curbăm curbam curbarăm curbaserăm
a II-a (voi) curbați (să) curbați curbați curbarăți curbaserăți
a III-a (ei, ele) curbea (să) curbeze curbau curba curbaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z