Alege sensul dorit: curba -adjectiv curba -temporar curba -verb tranzitiv

curba definitie

CURB, -Ă, curbi, -e, adj., s. f. I. Adj. (Despre linii) În formă de arc; arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. S. f. 1. Figură geometrică având o singură dimensiune; linie care nu este dreaptă. 2. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile, trecute una în abscise și cealaltă în ordonate. 3. Porțiune din traseul unei căi de comunicație terestră cu axa curbă (I), care racordează două aliniamente continuative ale căii respective. ◊ Expr. A lua curba = (despre vehicule) a vira, a coti. 4. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. Curbă de temperatură. 5. (În sintagmele) Curbă de nivel = linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine, căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință (de obicei nivelul mării). Curbă batimetrică = linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor (oceane, mări, lacuri). 6. (Ec. pol.; în sintagma) Curbă de sacrificiu = denumire dată în 1931 – 1933, în România, reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor publici. – Din fr. courbe. adjectivcurb

curb (cúrbă), adj. – Îndoit, încovoiat, arcuit. Fr. courbe.Der. (din fr.) curbă, s. f.; curba, vb.; curbură, s. f. adjectivcurb

CURB, -Ă adj. (Despre linii) Arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit (concav sau convex). [< fr. courbe, cf. lat. curvus]. adjectivcurb

*curb, -ă adj. (fr. courbe, d. lat. curvus). Îndoit, încovoĭat, arcat: linie curbă. S. f. Linie curbă. adjectivcurb

curb adj. m., pl. curbi; f. cúrbă, pl. cúrbe adjectivcurb

CURB, -Ă I. adj. (despre linii) arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. s. f. 1. linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile. ♦ cotitură în formă de arc. ♦ (despre vehicule) a lua ~ ă = a vira. 2. linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. 3. ~ de nivel = linie care unește punctele cu aceeași altitudine ale unei suprafețe de teren; izohipsă. (< fr. courbe, lat. curvus) adjectivcurb

curb a. în formă de arc. adjectivcurb

CURB, -Ă, curbi, -e, adj., s. f. I. Adj. (Despre linii) În formă de arc; arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. S. f. 1. Figură geometrică având o singură dimensiune; linie care nu este dreaptă. 2. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile, trecute una în abscise și cealaltă în ordonate. 3. Porțiune din traseul unei căi de comunicație terestră cu axa curbă (I), care racordează două aliniamente continuative ale căii respective. ◊ Expr. A lua curba = (despre vehicule) a vira, a coti. 4. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. Curbă de temperatură. 5. (În sintagmele) Curbă de nivel = linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine, căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință (de obicei nivelul mării). Curbă batimetrică = linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor (oceane, mări, lacuri). 6. (Ec. pol.; în sintagma) Curbă de sacrificiu = denumire dată în 1931-1933, în România, reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor publici. – Din fr. courbe. adjectivcurb

CÚRBĂ s.f. 1. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile. ♦ Cotitură în formă de arc. ◊ (Despre vehicule) A lua curba = a vira. 2. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. 3. Curbă de nivel = linie care unește punctele de egală altitudine ale pământului. [< fr. courbe]. adjectivcurbă

*curb, -ă adj. (fr. courbe, d. lat. curvus). Îndoit, încovoĭat, arcat: linie curbă. S. f. Linie curbă. temporarcurb

cúrbă s. f., g.-d. art. cúrbei; pl. cúrbe temporarcurbă

curbă f. Geom. linie curbă. temporarcurbă

CURBÁ vb. I. tr., refl. A (se) face curb; a (se) arcui, a (se) îndoi. [< fr. courber]. verb tranzitivcurba

CURBÁ vb. tr. a (se) face curb; a (se) îndoi. (< fr. courber) verb tranzitivcurba

curbá (a ~) vb., ind. prez. 3 curbeáză verb tranzitivcurba

curbà v. a face curb, a îndoi, a încovoia. verb tranzitivcurbà

CURBÁ, curbez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din fr. courber. verb tranzitivcurba

*curbéz v. tr. (fr. courber). Fac curb, îndoĭesc, încovoĭ. verb tranzitivcurbez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluicurba

curba  adjectiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)curba curbare curbat curbând singular plural
curbând curbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) curbez (să)curbez curbam curbai curbasem
a II-a (tu) curbezi (să)curbezi curbai curbași curbaseși
a III-a (el, ea) curbea (să)curbai curba curbă curbase
plural I (noi) curbăm (să)curbăm curbam curbarăm curbaserăm
a II-a (voi) curbați (să)curbați curbați curbarăți curbaserăți
a III-a (ei, ele) curbea (să)curbeze curbau curba curbaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z