curator definitie

CURATÓR, curatori, s. m. Persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgând din curatelă. – Din fr. curateur, lat. curator. substantiv masculincurator

CURATÓR s.m. Cel însărcinat cu o curatelă. [< lat. curator, cf. fr. curateur]. substantiv masculincurator

CURATÓR s. m. 1. persoană care exercită atribuțiile stabilite printr-o curatelă. 2. cel care lichidează o firmă falimentară. 3. administrator al unei case memoriale. (< fr. curateur, lat. curator) substantiv masculincurator

*curatór, -oáre s. (lat. curator, d. curare, a îngriji. V. procurator). Jur. Persoană pusă de lege să administreze averea și interesele unuĭ major incapabil saŭ unuĭ minor emancipat. V. tutor. substantiv masculincurator

curatór s. m., pl. curatóri substantiv masculincurator

curator m. cel numit de justiție a supraveghia interesele unui minor emancipat, a administra averea unui major declarat incapabil sau a purta grijă de o moștenire vacantă. substantiv masculincurator

CURATÓR, curatori, s. m. Persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgând din curatelă. – Din fr. curateur, lat. curator. substantiv masculincurator

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicurator

curator  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curator curatorul
plural curatori curatorii
genitiv-dativ singular curator curatorului
plural curatori curatorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z